Un nou concurs organizat de AltIasi impreuna cu Polirom

Cineva pe lume are nevoie de Mazilescu: "patru fără un sfert dragostea mea ce faci tu acum în locurile prin care te mai afli prin ploaie merg - nimeni - am părul ud şi gândul cât un pui de şoarece mic mic şi negru şi tu ce faci dragostea mea spăl rufe ca întotdeauna când plouă - te aştept întoarce-te apasă pe butonul liftului etajul şapte nu este prea departe de mormânt nimeni doar dumnezeu ploaia mormanul de rufe murdare" sau poate există un ceas, oricare în lume, care la patru fără un sfert se opreşte să povestească bătăile inimii

Poezia exista pentru ca omul exista. Asa cum simti vantul mangaindu-ti fata, cum simti soarele desenand cu mii de acuarele pe chipul tau intr-o zi insorita sau cum simti stropii reci de ploaie intr-o zi in care ti-ai uitat umbrela acasa, asa se simte poezia. Nu poti scrie poezie fara condei, nu poti scrie poezie fara sa simti lumea ce te inconjoara in cele mai mici si sensibile detalii. Doar unii dintre noi au acest dar aparte al perceptiei, numai unii pot vedea lumea invers, ca mai apoi sa o rastoarne inapoi pe hartie. Poezia e importanta pentru ca reflecta viata, in milioane de aspecte, care mai de care mai neobisnuite, mai ,,aparte". In legatura cu poetul care ar trebui sa ne obsedeze, eu zic ca el nu exista. Ceea ce exista este opera sa si felul in care el s-a manifestat literar. Artistul e doar un nume asociat operei. Aceasta este universul sau si deaceea cred ca trebuie sa simti ,,zimtii" si ,,alintaturile" condeiului spre a-l onora pe poet, oricare ar fi acesta.

In tinerete tot primeam declaratii de dragoste in diverse forme. La un moment dat am primit o poezie care zicea asa: "Te iubesc, n-as putea Sa mai spun altceva, / Mare-i dragostea mea,/Si-adânca." Mi-am inchipuit ca nu e creatie proprie, insa pe moment nu am cautat sa vad cine scrisese aceste versuri minunate. Mi le amintesc de fiecare data cand ma gandesc la iubire, dragoste, cand vad oameni care isi manifesta iubirea intr-un fel sau altul. Cu ocazia acestui concurs am aflat autorul, Maria Mirtiotisa. Ramane sa imi explic mie insami de ce in toti acesti ani nu am vrut sa stiu cine le-a scris.

Urmarind comentariile anterioare realizez ca sunt depasita putin de situatie...glumesc. Eu sunt mai mult obsedata de o poezie decat de poetesa care a scris-o. Nu stiu daca stiti poezia "CUPLU" al Anei Blandiana, tin minte ca am citit-o in liceu, eu pasionata fiind de proza. Limbajul mi se parea simplist, pueril chiar...insa am continuat sa citesc. Acele versuri mi-au atins cele mai adanci corzi, nu puteam sa cred ca o asemenea poezie nu era facuta "imn" al indragostitilor. "Si daca unul dintre noi s-ar smulge, Jertfindu-se pentru o singura privire, Ar vedea numai spatele din care s-a smuls Insangerat, infrigurat, Al celuilalt." Sentinta care o declara autoarea peentru cei care se predau tentatiilor ma obsedeaza, astfel ca eu declar din perspectiva proprie ca aceasta poezii, inclusiv autoarea sunt graitoare pentru sufletul uman.

Acum de ce sa mint…….nu prea mi-a placut poezia, nici in gimnaziu, nici mai tarziu, am fost mai concentrata pe actiune ;)) . Poate e si din cauza faptului ca trebuia sa memoram de mici la modul obligatoriu atatea poezii despre natura, anotimpuri etc etc, a la Alecsandri: plictisitor, plictisitor si intortocheat; unde mai pui ca ambele probe de limba romana la bac au fost tot din genul liric. Tot contextul asta imperativ ! obligatoriu ! categoric ! m-a facut sa nu fiu sensibilizata, ci carcotasa la toate supozitiile legate de “ce a vrut sa sugereze eul liric prin…..?”. O astfel de situatie a facut o pirueta catre soare cand l-am auzit pe Horatiu Malaele recitand din Emil Brumaru, Grigore Vieru, Paunescu, Mircea Micu, Stanescu, Nazim Hicmet (fara sa stiu ca are la baza text de poezie). Toate fisierele mp3 ce incepeau cu “Horatiu Malaele-…..” m-au pus pe ganduri si pe plans. Fain! Muzica din fundal, lipsa muzicii, interpretarea artistica: Asa da! Asa da! Din punctul meu de vedere, in acest fel ar trebui sa se predea orice e scris in versuri. Pe atunci poeziile recitate de Malaele au fost adevarate revelatii si surse de sarcasm (vezi toate care incep cu „De dragoste...”), acum, unele dintre ele- Uriasul, Sunt un orb, Mama, Parintii- au versuri din care as spicui si eu pentru a le adauga in rugaciunea de seara catre Dumnezeu, iar cand le ascult ma rusinez/imblanzesc, emotionez si imi vine sa imi cer iertare sau sa fac un bine cuiva. Pentru mine, Malaele e poetul meu preferat, un poet mai modern, care nu neaparat din lipsa de inspiratie, ci din politete si de dragul diversitatii, si-a angajat textieri cu staif. Printr-o formula magica, Horatiu Malaele condimenteaza din plin textul poeziilor cu zvac si voie buna. Concluzia? Atmosfera relaxanta, zen e mult mai potrivita pentru ingurgitarea universului liric, decat incrancenarea cu care se chinuie profesorii sa despicam firul in patru, sa descompunem versurile, mai pe scurt- sa taiem in carne vie si sa risipim cu lama ascutita a sabiei aproape ca pe o ceata incomoda tot misterul si farmecul din jurul versurilor delicate. Stanescu: http://www.youtube.com/watch?v=k9jYPtwCK4A&feature=related http://www.trilulilu.ro/oliscrob/936571edf465f6 Nazim Hicmet: http://www.trilulilu.ro/Amedeah/3b10366efbac93 Paunescu: http://www.youtube.com/watch?v=1Olb-nLuzZo Toparceanu: http://www.youtube.com/watch?v=DOU8rfJ3Vec Vieru & Mircea Micu: http://www.trilulilu.ro/oliscrob/38423051dca3bb

Ma obsedeaza si acum cateva versuri din poezia "Vara la tara", de Toparceanu. Imi amintesc, rad si-mi vin in cap versurile: "Ale satului mari fete Fara ghete Ies la garduri pe-nserat… (Am vazut aci-ntr-o noapte Niste fapte Care m-au scandalizat!)" Cine nu are bunici la tara, nu intelege...toate vacantele de vara erau la ei. Cand coboram din tren alergam exact cum fac cainii lasati liberi de stapan si as fi putut sa stau toata ziua pe la casele vecinilor fara sa mananc nimic...eventual niste flori de salcam, mure, cirese, struguri, seminte de floarea soarelui. Ma fascina "statul la poarta", sa mai vezi pe unul, altul cum trece inainte si inapoi, cu cine, etc. Pe urma am crescut si am devenit simandicoasa, am inceput sa vad altfel lucrurile...ba ca erau tantari, praf, ba ca ma luau prea mult "babele" la intrebari, ba ma plictiseam ca nu aveam multe magazine etc (in perioada adolescentei ma regaseam foarte bine in poezie). Acum m-as intoarce iar sa stau la tara ca-n vacanta, mi-e dor de "traiul patriarhal". Ma lipsesc o perioada si de strazile pavate, de cinematograf, de fetele "motate" si de "confortul occidental". E la fel ca-n viata...ne dorim si ne grabim sa ne maturizam, iar dupa cativa ani ne-am intoarce la copilarie. E complicat sa fii matur, devii ca Toparceanu, pretentios si critic. Acum inteleg de ce adevaratele valori stau in lucrurile simple.

Suportand foarte greu caldura de afara imi aduc aminte cu placere de anotimpul meu preferat, iarna. Poeziile despre iarna mi-au ajuns mereu la suflet, iar in clasele primare cand aveam de invatat poezii imi placea mereu sa primesc ceva de Vasile Alecsandri. Mi se pareau usor de memorat pe-atunci. Acum inteleg sentimentele pe care le transmit versurile lui, ma fac sa apreciez iarna (si nu numai) si, mai mult, imi incalzesc sufletul. Inca le citesc cu placere si abia astept sa imi invat copiii aceste versuri minunate: "Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara!, Cu o zale argintie se imbraca mandra tara;"

Un nume de poet foarte cunoscut atat de noi, romanii, dar nu numai. ,,Un om al timpului modern'' asa cum il numea Titu maiorescu, caci desi a trait acum multe decenii, este totusi actual si in zilele noastre prin temele si motivele pe care le-a abordat in poezia sa. Desi cand eram in clasele V-VIII nu i-am dat importanta acestui poet, in liceu l-am ,,descoperit'' mai mult. M-a fascinat la Mihai Eminescu (caci pe acest poet il descriam mai sus) inteligenta sa iesita din comun si faptul cum a stiut sa aplice cunostintele sale de filozofie in poezia sa, dar si felul cum a transpus realitati religioase si dragostea lui pentru folclorul romanesc in opera sa pe care si astazi o citesc cu placere pentru ca am ce invata din ea. Imi plac mai ales poeziile de dragoste care reprezinta pentru mine o sursa permanenta in momentul cand vreau sa-mi exprim dragostea mea fata de persoana iubita. Datorita faptului ca poezia sa dainuie in timp, cred ca nu degeaba Mihai Eminescu a fost declarat un mare GENIU!