- 4088
CTP - diagnoza handicapului cinematografic in comunism
Editura Polirom si Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” va invita vineri, 2 martie, la ora 13.00, in Aula Magna „Mihai Eminescu”, la o intalnire cu Cristian Tudor Popescu, care va sustine o conferinta pe tema: „Filmul surd in Romania muta. Politica si propaganda in filmul romanesc de fictiune (1912-1989)”. Evenimentul va fi dublat de lansarea volumului omonim, semnat de reputatul jurnalist si filmolog, prezentat publicului iesean de Emil Hurezeanu. Dialogurile prilejuite de aceasta intalnire culturala vor fi moderate de George Onofrei, redactor-sef al revistei Suplimentul de cultura.
Faptul ca de atata vreme, de aproape sase ani, nu am luat in primire cinematograful dovedeste cat de lenti si de needucati suntem, ca sa n-o spunem verde, prosti. Arma asta care tipa sa fie folosita e cel mai bun instrument de propaganda, scria Trotki intr-un articol intitulat plastic Vodca, biserica si cinematograful. In 1919 Lenin nationalizeaza mijloacele de productie cinematografica livrand “ingurgitatorilor” de slogane montaje ale luptelor de clasa asezonate cu texte din Karl Max. Cea de-a saptea arta a fost vandalizata, contaminata inca de la inceputurile ei de dictatorii care au intuit in aceasta o arma eficienta de manipulare si promovare a ideologiilor pe care s-au intemeiat regimurile totalitare. Cinematograful romanesc nu s-a sustras acestui abuz. Ne-o demonstreaza cartea cu care Cristian Tudor Popescu debuteaza in zona studiului de film si care constituie teza sa de doctorat, o munca de cercetare si analiza de trei ani. „Filmul surd in Romania muta” urmareste aparitia si efectele productiilor cinematografice autohtone de la pelicule precum Razboiul de independenta(1912) pana la cele ale epocii comuniste. Acestea din urma sunt diferentiate in functie de perioadele in care au fost produse si de evolutiile politice specifice perioadelor respective fiind urmate de numeroase studii de caz, intre care Directorul nostru, Puterea si Adevarul, dar si filme antisistem precum Reconstituirea.
Pe parcursul conferintei autorul va aborda aspecte configurate in capitolele cartii sale: Propaganda si cinematograful • Propaganda si filmul de fictiune • Inceputurile influentei cinematografului asupra realitatii • Cinematograful sovietic de propaganda • Cinematograful romanesc de propaganda.
Filmul romanesc de fictiune s-a nascut cu propaganda politica in el, ca un copil infectat cu HIV inca din pantecele mamei. Istoria lui a fost dublata de istoricul bolii. Pe langa semnele specifice cresterii, in fiecare etapa de viata, tumorile, eruptiile, plagile s-au dezvoltat si ele. Cosurile pubertatii filmului romanesc au aparut langa bubele sindromului imunodeficientei politice.
Din cele 550 de pelicule ale perioadei comuniste, aproximativ 222 (adica 40%) pot fi considerate ca avand caracter politic, propagandistic, restul fiind divertisment, comedie muzicala, filme pentru copii – proportia lui Lenin (60% propaganda, 40% divertisment) fiind totusi inversata.
Cu prea putine exceptii, propaganda din cinema a urmat cu fidelitate liniile politice de evolutie ale PCR. A fost mai intai prosovietica, internationalista, antiromaneasca, apoi national-comunista, anticitadina, antiintelectuala, antioccidentala, vehicul al cultului lui Ceausescu. (Cristian Tudor Popescu)
